duminică, 19 martie 2017

Seara transportatorilor (sau a plictisitilor infometati)

Am fost la o soirée cu serviciul. Ca numai asta mi se mai intampla interesant in ultima vreme, uof.

Se chema « Le prix du meilleur transporteur » (Premiul celui mai bun transportator)- ca eu lucrez in transporturi, desi daca n-ar fi partea legala cred ca m-as distra mai tare pe un domeniu gen ciment. Sau piulite. Sau prize. Acolo chiar ar fi distractie, ar fi vreun Nicusor la marketing care ar testa produsul intr-o zi si ne-am tavali toti pe jos de freza lui si de mirosul de prajeala.

Dar sa revin, am fost asadar la seara transportatorilor, prezentata de o vedeta frantuzeasca, care de obicei prezinta o emisiune stil « Supravietuitorul ». 
Eu de fapt de aia m-am dus, pentru prezentator ca e baiat frumos, si macar sa-mi scald ochii nitel, si pentru ca promiteau bufet gastronomic. Care a si fost gastronomic, dar a trebuit intai sa asistam la ceremonia premiilor, care a fost probabil momentul cel mai plictisitor din viata mea. Mai rau cred ca a fost doar cand mi-a explicat bunica fostului sot o reteta si nu-si mai amintea nici ingredientele, nici gramajele, nici felul de mancare rezultat din reteta, nici de altfel de ce imi povestea despre ea (sau de ce ne aflam acolo sau in ce an suntem…). Si trebuia sa astept cuvantul urmator intre doua motzaieli.

Cam asa a fost si la premiile astea, mega plictiseala secolului in timpul ceremoniei, au defilat pe scena diversi indivizi din domeniul transporturilor, care ne-au vorbit de roti, remorci, tractoare, si depozite. Fascinant.

Iar Denis prezentatorul continua perseverent cu intrebarile de pe hartie : « care este strategia pe anul in curs ? »- cuiiii ii pasa, da-o dracu de strategie, vor sa faca bani, ca toata lumea, hai cu bufeeeeetuuuuullll !!!

« Si ce parere aveti… ? » (Denis esti prost ? Nu intereseaza neica pe nimeni ce parere are ala…despre nimic ! TOTI suntem aici pentru bufet, inclusiv TU !).
Mai grav e ca oamenii o data pe scena chiar faceau discurusi, cu multumiri, se credeau gen la Oscaruri, unul l-a adus si pe ta-su pe scena, cam cu cricul l-a proptit ca era batran rau, l-a mai pus si la cantat…adica ridicolul in toata splendoarea.  

Foarte amuzant cum intrau pe muzica si muzica ori se oprea, ori nu auzea bine, ori nu se potrivea defel cu burticutele care debordau peste pantaloni. Adica « Eye of the Tiger » nu merge cu un Gicutza chel, miop si cu burta, imi pare rau.

Adusesem si o prietena cu mine, ca pentru asta sunt prietenii sa te plictisesti solidar, si ne-am asezat in ultimul rand si dadeam si noi susotind propriile premii, la burti, chelii si discursuri sforaitoare.

De altfel a castigat un domn cu o chelie acoperita de 3 fire gen Basescu, care avea camasa desfacuta (de-ar fi avut pe scalp jumate din parul de pe piept !), si isi pieptanase firele alea asa vâlvoi ca chiar cred ca era convins ca nimeni nu-si va da seama ca e chel. N-ai cum oricum.

Premiile…un rotund de sticla care nu servea la nimic. Eventual de arma alba, sa il pui in hol daca intra hotul, desi sunt sanse sa te loveasca hotul cu premiul inainte sa te gandesti tu. Oricum e genul de obiect care invariabil iti va cadea peste degetul mic la un moment dat.
De altfel asa ar trebui sa le numeasca « premiu/ arma alba/ cazubil-peste-deget-mic-cand-lumea-mai-draga)
Ne-am si suparat ca au zis la un moment dat ca soferii romani sunt buni ca-s ieftini…am fi huiduit dar ne-am abtinut ca ne era prea foame.

Dupa ce IN FINE s-a terminat, ne-am repezit primele la bufet, ca eram si langa usa. Am dat desigur iama in sampanie si in foie gras si diverse alte bunatati. Vroiau unii sa ne faca conversatie cat eram ocupate cu hapalitul. Pai acum iti arde nene de vrajeala, dupa ce asteptaram 3 ore sa mancam ? Adica serios, e un timp pentru orice. Asa ca nu ne-am lasat seduse de nimeni ca foamea in gat.

Am fost impresionata de un domn care si-a scos niste servetele din buzunarul de la piept.
Eu n-am niciodata servetele, nici acasa nici in geanta. Adica imi curg mucii intr-o veselie, dau pe mine, ma patez, dar servetele n-am. Eu in geanta n-am decat chestii nepractice : de exemplu am o oaie. O oita de plush pe care o car dupa mine ca ma face sa zambesc. Si am o iconita desi nu cred in Dumnezeu, dar n-are ce sa strice.  
Si mai am rujuri de toate culorile si abtibilduri cu pisici. Niciodata nu stii cand poti avea nevoie de un abtibild cu o pisica numita « Minou ».
Tampoane sau servetele n-am, adica daca e ceva nasol, am iconita care acopera toate cazurile cu potential de nasoleala.

Imi mai amintesc o data de o vizita la vecina mea, care are o lingura de pescuit oul fiert. Stiti lingurile alea cu gauri ? Bai toata viata m-am intrebat la ce servesc. M-a dat pe spate frate ! Adica sa te duci la supermarket sa te gandesti cam ce-ti lipseste si sa iti spui « o lingura cu gauri sa pescuiesc oul fiert din oala »- cine vreodata s-ar gandi la asa ceva ?! Eu am O lingura mare, eventual un polonic pe care il folosesc la orice fel de pescuiala (inclusiv ca arma alba, da, si mi-a cazut deja peste degetul mic)


Cam atat despre seara transportatorilor, morala este ca mancarea buna se castiga cu multa tenacitate si vointa anti-plictis!




3 comentarii:

  1. Imi place cum te imbraci. In schimb parul imi placea cum il aveai in 2011, scurt. Te intinereste si ti se potriveste. Aduci cu Medeea Marinescu. Utat-te la pozele ei . Mai ales ca spuneai ca ai probleme cu parul, nu-l mai chinui cu agrafe. Daca esti din nou pe piata single vezi sprancenele :) Forma te imbatraneste. Sper sa nu te superi pt opinie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere