vineri, 7 august 2015

Vacanta in Italia

Am fost in Italia. Cu mama, ca inca-sotzul e cu mama lui.

Excursie organizata printr-o agentie, cu dus acolo, depus, ghidat si mese incluse. Cam spirit de turma, ma gandeam ca asa va fi, dar nu ma asteptam la atatea parti negative.

In primul rand, hotelurile din Roma si din Napoli nu erau in Roma si Napoli. Din punctul de vedere al distantei fata de centru, cam ala din Roma in Napoli si ala din Napoli in Roma. 
Dupa ce platesti vacanta integral si nerambursabil te anunta ca hotelul e « in preajma » orasului cu pricina. Adica la 30 de kilometri. In spatele garii desigur.

Italienii, dupa cum spune si stereotipul, sunt complet dezorganizati. Este nebunie si haos la ei acolo.

Am ajuns la hotelul din « Roma » (din soseaua periferica undeva in Italia) seara pe la 23h, si hotelul ne astepta, cu atat mai mult cu cat ca era destinat grupurilor.

Ei bine s-au descurcat sa NU aiba toate cheile, si cu 48 de oameni care asteptau, SINGURUL receptionist s-a apucat sa caute cheia destinata primei familii peste tot. Adica in receptie, pe jos, in gunoi, in buzunare, sub dosare, sub plicuri, sub suveniruri, sub frigider ( !), sub ochii si gurile cascate ale micilor turisti frantuzei veniti sa testeze « autenticitatea » locurilor.

In final a gasit ceva ce semana a cheie, a dat-o familiei, care s-a intors cateva minute mai tarziu pentru ca camera respectiva era ocupata de alti turisti, si intrasera la miezul noptii peste oamenii aia in chiloti. Bine, nu stiu daca or fi fost in chiloti, dar asa e imaginea cu oameni peste care dai buzna inopinat (de ce-o trebui sa mentionam mereu chilotii ?! de ce nu unul band direct dintr-o sticla cu lapte- ce face tot omul cand e singur la miezul noptii- subiect de studiu)

In fine, ne-am luat si noi cheia dupa indelungi asteptari, dusul nu mergea, asa ca ne-am spalat cu totul la bideu (si pe cap !), am descoperit intelesuri ascunse bideului !

In Roma n-am stat prea mult, doar cat sa ne bata soarele in cap pe la forum, ne-a explicat ghidul cu gladiatorii, ce curajosi, bogati si musculosi erau, adica tot opusul lui, si cum lesinau femeile dupa ei, si erau de-a dreptul incantate cand supravietuiau ! Pe principiul “mai bine tanar, frumos, plini de bani si cu muschi…decat mort! »- in general iti pierzi un pic patina cand esti esti mort.

Dupa asta am plecat la Napoli, un acelasi rahat de hotel, cu o mancare infecta. Si putina. Adica frate daca tot e proasta macar sa fii satul, dar eram pe jumatate lihniti si pe jumatate dezgustati. Dilema intre colebil si emetiral.

Trebuie sa va spun ca toata saptamana am mancat prost in Italia. Eu mai fusesem de doua ori si nu-mi aminteam sa fie mancarea atat de proasta. 

Adica paste si pizza, pizza si paste, doar ca dupa doua zile de carbohidrati ai vrea sa mai variezi un pic dar n-ai cum, cel mult cu bruschete. Totul e super turistic iar pentru italieni esti un portofel pe picioare. Vor in permanenta sa te pacaleasca. De exemplu isi adauga 2.5 sau 3  pentru drept de tacam. De persoana. Deci la nota pe care-o credeai tu, mai adaugi astia 3 € de persoana plus 14% ( !) bacsisul. Si uneori mai apar niste euro de care nu stii dar iti explica ei ca pentru ca marca mai buna si tu nu esti de pe-acolo, si cu paine si cu taxele si uleiul de masline si condimentele, scoate banii pana nu-l chem pe Giovanni sa-ti scoata el maselele ! Si-ai sa vezi ca fara masele o sa-ti priasca si mai putin ! Ospatarii extrem de agresivi si nepoliticosi (mai ceva si chiar decat francezi !!)
Si smecheri ceva de speriat ! Adica te agata la restaurantul lui promitandu-ti un aperitiv, si cand intrebi unde e, se face ca nu stie despre ce vorbesti . Ca la gradinita cand ti-a furat Paulica lopetica si insista ca si a lui era tot albastra (da, stiu, m-a marcat mult povestea asta…)

Tara insa e fabuloasa, tot ce am vazut a fost superb : insula Capri e un vis, e Paradisul pe pamant, Pompeï e dovada vie si grandioasa a unei intregi civilizatii apuse, cu infrastructura de atunci, activitatile si ierarhia sociala, o minune istorica pur si simplu.
Coasta Amalfitana e o bijuterie pe mare, orase construite in stanca pe coasta, sosele facute pe costisa unde ai impresia ca masinile isi sug burtile sa treaca una pe langa alta tiptil, e absolut incredibil de frumos.







Superba vila a lui Axel Munthe din Capri

La Pompeï: asta desenau romanii in beton inaintea erei noastre...nimic nou sub soare...

Atat cu descrierea, ma opresc aici ca nu sunt Sadoveanu sa va plictisesc 300 de pagini cu descrierea unui pîrîu (mai ales ca n-am vazut niciunul). Prefer sa rad de mama si de ceilalti turisti cu care-am impartit autocarul de cateva ori.

In prima zi, evenimentul notabil a fost pierderea unui zabauc din grup, la forumul roman. Un anume Michel pe care il pierduse nevasta-sa. Aveam si walkie-talkiuri la care ne povestea ghidul ce si cum. 
Asadar boul de Michel trebuia sa auda ca-l cauta nevasta-sa de nauca, cu tot cu ghid. Bai o jumate de ora l-a strigat nevasta-sa si ghidul si l-au cautat de-au lustruit caldarâmurile ruinelor pentru ametitul asta. Ia-l de unde nu-i, ca ne gandeam ca s-a dus sa-si refaca viata cu vreo italianca.

Ei bine, intr-un final, cand avea nevasta-sa limba pe umar (si noi nervii la pamant), se ridica si Michel senin (si odihnit !) de pe-o bancuta, fusese acolo tot timpul !! Numai ca-si oprise receptorul si n-auzise nimic din cautarile (injuraturile) grupului.

Asadar toata lumea a stiut ca Michel aproape a facut abandon conjugal sub ochii nostri.

Prin a treia zi, cand tot cu ametitii astia eram, cautand noi punctul de-ntalnire, o-ntreb pe maica-mea (o persoana cu un fin spirit de observatie !) daca recunoaste lume din grup. Si ce-mi raspunde rasista mica ? « A, pai eu oricum din aia 48 nu recunosc decat familia de chinezi ! »…bine dreacu ca n-a fost si vreun negru, ca mama ar fi putut sa-l intrebe de ce-i asa bronzat sau ceva !

La Pompei in schimb soarta s-a razbunat pe ea, pentru ca a fugit la toaleta fix inainte sa intram in ruine, asa ca toata lumea astepta cand si-a facut maman iesirea triumfala din WC in ovatiile publicului, care n-au mai uitat-o !

Descoperirea cetatii antice s-a facut intr-un soare ca mierea, topiti de caldura. Arena cu gladiatorii a fost desigur punctul de atractie (echivalentul jocurilor video de azi !), brutaria (saorma cu de toate), termele (« la spa draga » ), dar mai ales lupanarul - bordelul- unde mergeau baietii la distractie (asta ar fi discoteca de azi dupa vreo 3 Margaritas).  Impresionant, urmele carelor antice, urmele mainilor, scurgerea, infrastructura, organizarea, magazinele, casele, era o intoarcere in timp.

Mamica mea arata batuta in permanenta, de la mers si soare, si de cate ori o intrebam daca sa chem salvarea imi raspunde ca niciodata nu s-a distrat mai bine!

In urmatoarea zi am mers la Capri, frumoasa insula facuta celebra de Axel Munthe, cu "Cartea de la San Michele". Am adorat insula asta, este de un chic si o eleganta cum rar am vazut. Poti urca cu un telescaun pana in varful muntelui, de unde poti admira o panorama atat de frumoasa incat ti se taie respiratia de-adevaratelea (adica nu ce credeai ca ti s-a taiat cand ai vazut nota de 17 euro pentru o apa si-o bucatica de pepene, nuuu, asta e alta respiratie !)

Ne-am dat si cu vaporul, sa descoperim Coasta Amalfitana, foarte frumos, am vazut casa lui Roger Moore si a lui Sophia Lauren, si alte cateva vedete de care eu n-am auzit dar erau cunoscute in randurile provincialilor de la noi din autocar.

Multi provinciali in autocar, din Nantes, Strasbourg, Angers, etc. Toti de treaba, nici sa rad de ei prea bine nu pot, ca fiecare aveau povesti amarîte…multe mame cu copii (divortate adica), de ma intrebam unde-or fi tatii…cu altele probabil, sau or fi si ei cu mamele lor, ca sotul meu, care e un deschizator de drumuri, un vizionar. E clar ca daca dupa 32 de ani iti petreceri vara cu ma-ta pe undeva, esti un model de reprodus si de mare succes, e un trend care vad ca prinde !

Alta poveste amuzanta, de data asta...tot cu Michel (era scris sa fie vedeta!), s-a produs in autocar.

Trebuie sa va spun intai de un cuplu cu care ne-am imprietenit , cuplu pe care i-am numit "Ferchezuitii" pentru ca erau mereu scosi din cutie, ea cu parul intins si machiata la 7 dimineata, el cu pantaloni cu stelute asortati cu luna de pe pantofii ei, iar siretul de la slipul lui asortat cu cojita de la batatura ei, te durea capul cat erau de aranjati ca sa traspire ca porcii in caldurile Italiei. Dar oricum, bravo lor, decat turistul tip cu borseta si pantaloni beige pescaresti in care incap si jetoanele de la poker si icoana primita de la stra-bunica, si tricoul cu mesaj (care nu spune nimic !) iar ele cu pantaloni trei sferturi de-ti taie apetitul pana si de pepenele ala de 17 euro !

Booon, intr-o zi coborînd din autocar, ferchezuitul si-a pierdut walkie-talkiul sub scaun, pe care l-a gasit nimeni altul decat faimosul Michel ! Ferchezuitul si-a dat seama ca nu mai avea aparatul, ghidul i-a reamintit ca garantia costa 90 de euro, informatie care l-a reîmprospatat imediat de caldura, asa ca saracul fashion victim a cautat toate vestigiile de la Pompeï cacatul ala de plastic. Michel pe de alta parte credea ca e al lui, ca nu verifcase in borseta ca mai are déjà unul (prost cum il stim déjà din povestea de la Roma).

Intr-un final s-a descoperit greseala insa ferchezuitul era foarte suparat pe Michel, « asa-zisul PIERDUT, ca nici sa se piarda n-a fost in stare !! », ca i-a pierdut atata vreme de pomana.
 Totul e bine cand se termina cu bine, si ferchezuitul n-a pierdut walkie-talkiul.

Insa destinul acestor aparate era pierderea. Si cum romanilor de pretutindeni le place sa ia destinul in maini, maman si cu mine am fost responsabile cu pierdutul walkie-talkiurilor.

Iesind de la Vatican,  cu alte walkie-talkiuri, am crezut ca trebuie lasate inapoi in muzeu, dar trebuiau lasate la ghid, asa ca a iesit un mare rahat, colegii de autocar crezand ca desigur aparatele « disparute » taman la romani, au fost nu lasate in muzeu, si smanglite. Ca desigur as vrea sa comunic cu mama eu din curte si ea din casa (pe ruta Paris-Bucuresti)…

Dupa asta lucrurile n-au mai fost la fel, ghidul ne-a privit altfel si am stiut ca nu vom mai prinde locuri bune in autocar pana la sfarsitul sejurului. Noroc ca era ultima zi.

Asta a fost excursia in Italia, ne-am distrat, desi nu ne-a placut deloc de italieni, prea smecheri si prea pusi pe luate…dar ne-am facut multe selfiuri sa vada lumea cat suntem noi de cool si ce bine stim sa ne distram ! Se pare ca selfiul indica lipsa de sex (spun psihologii spanioli !), dar la noi nu se potriveste, la dracu, doar eram in vacanta in familie (mama-fiica) este complet neaplicabil !!







P.S: blogul celalalt reînoit pica tot timpul...asa ca m-am intors pe asta, o sa fac o directionare de la celalalt. Deci asta ramane! Imi cer scuze ca v-am zapacit...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu