joi, 17 iulie 2014

Republica Dominicana sucks si trabucurile

Data trecuta va promiteam un post despre Republica Dominicana. Si cum si de ce nu ne-a placut.

Deja, eu nu sunt neaparat o referinta de calm, relaxare si toleranta la detalii. Ci mai degraba cinica, carcotasa si cautatoare de nod in papura. Dar chiar si-asa, obiectiv vorbind, in experienta mea, Republica Dominicana avea cam multe defecte.

Noi am fost la San Juan, nu departe de capitala (care e Santo Domingo).

La 4 stele, ceea ce se pare ca e prima greseala, in astfel de tari (a se citi « in dezvoltare ») trebuie sa iei de la 5 stele in sus, ca daca nu, e esec garantat. Bun, am fost naivi aici dar deh, atat ne tineau si pe noi buzunarele sa ne-o ardem exotic.

Drumul e extrem de luuuung, si inca de la Paris, care e mai aproape de orice decat alta tara ! J Intai 11 ore de zbor, cu o mica surpriza omisa de agentia de turism, aveam de luat niste pelerini din Haiti (ca Republica Dominicana e pe acceeasi insula cu Haiti, am aflat si noi acum) care coborau si ei in Rep Dom. Deci inca 2 ore de tranzit in care i-am imbarcat pe oamenii aia dar n-aveam voie sa coborîm din avion. Nici nu cred ca e cazul sa va mai spun ca picioarele mele erau butuci si aveam chef sa-mi bat sotul si cam jumate din avion (mai ales jumatatea care alesese sa-si dea jos adidasii si/sau sosetele)

Intr-un final am ajuns (ca nu mai credeam in aceasta posibilitate !!) si am aflat de la membrul agentiei ca hotelul e la 3 ore de taxi de aeroport (inca o surpriza din partea agentiei, mancai-ar mama pe ei de fâsneti. Se cheama “monagence” reusitii astia, daca dati vreodata peste ei)

Deci 16 ore de transport cu totul, in caz ca ati pierdut socoteala.

In Republica Dominicana se conduce ca in jungla, dar aceasta expresie nu inseamna nimic, pentru ca n-am vazut lei si girafe conducand. Jaguaruri J

Se conduce ca si cand ai fi intr-un fim de actiune cu Steven Seagal si te urmaresc niste mafioti sa te taie in bucati si sa-ti smulga unghiile (si nu dupa taierea in bucati !), sau ca si cand te-ar urmari Jokerul, mai explicit. Deci practic soferii conduc pentru viata lor fara sa se uite prea mult la drum (sau sa tina cont de viata pasagerilor !!).

Noi eram pe timp de noapte, se conduce cu faza lunga, cat sa te orbeasca definitiv, e plin de motopîrtze pe marginea drumului, si soferul desigur conducea cu o mana cu ca cealalta tinea telefonul ca avea de dat niste indicatii precise.

Se pare ca se moare mai mult din accidente rutiere decat de foamete (si pot sa va garantez ca e foamete, numai dupa cat era de prost bufetul nostru la hotel de 4 stele !!)

In timpul drumului am inchis ochii la un moment dat sa nu mai vad cum sfidam moartea la fiecare suta de metri. In plus, cu ochii deschisi perturbam soferul cu tipetele mele de caprioara injunghiata. 
In cazuri din astea regreti sincer ca nu esti credincios, si mi-am zis ca daca exista un Dumnezeu, l-as ruga frumos sa nu mor taman intru-un taxi de dominican (intr-un taxi parizian, aia da, prin Marais, cu putina demnitate, sa vada lumea sange dar si Notre Dame…asa in San Juan, vezi sange si-un negru mititel dand ture, scrasnind « puta madre » si fumand o tigara fara filtru…)

Intr-un final apoteotic am ajuns la hotel, imputiti si dezgustati de viata. Strutztul, de nervi, mi-a zis chiar ca data viitoare cand plecam in vacanta se va si uita pe bilete sa vada unde si cu ce agentie plecam ! Multe prostii spune omul la oboseala…

Resortul, care avea 2000 de camere (mod lagar) era…cum sa va descriu ? Mare. Ca alt adjectiv nu prea am.

Cum eram lihniti, n-am prea fost atenta ca bufetul era rece si plin de muste, am mancat ceva rapid si ne-am tarat in camera.

Camera era…mizerabila. Cele 4 stele dominicane ar corespunde unui motel din Franta. Gandacii inclusi in pret desigur, cat si puricii de saltea (foarte comuni in aceste tari se pare). Cearsafurile cu urme de sange, dar asta nici nu e asa suparator, ca s-ar putea sa fie o poveste glorioasa/ aventuroasa undeva, asa ca accept. Apa rece si un firicel, daca vroiai sa te speli, plimbai picatura pe spate.

In fine, ne-am culcat si ne-am zis ca a doua zi urma sa fie mai bine.

A doua zi ne-am trezit si ne-am dus ca tot omul plecat in vacanta, unde altundeva decat la masa ? Ca doar de-aia am spart contul de economii si ne-am dus pe insule exotice, sa mancam !!

Domnul cu plasarea ne-a amintit locurile natale, mai ales mie, anume Balcanii. Omul isi lua serviciul in serios, si te trata in mod politist bosniac care e acolo cu o misiune. Daca cereai o masa cu vedere la mare, riscai, pe langa pufnitura de ras a domnului, un pumn in mecla. Acest domn era supravegheat de alt « camarad », mic si gras, care te fulgera din priviri si-ti lasa impresia ca e KGB-ul in spatele intregii operatiuni « plasare la masa ».
Intr-un final am fost plasati dar n-aveam nici tacamuri, nici sare/ piper, nici servetele. Toate astea-s pentru prosti cu capricii.

Bufetul…ca la cantina, deh, cat sa satisfaca 2000 de burti. Eu n-am mancat decat in prima zi (cat sa ma conving ca ce mi se parea de nemâncat chiar era de nemancat), in zilele de dupa m-am antrenat pentru « Supravietuitorul », adica am mancat fix cat sa nu lesin. O parte foarte dezamagitoare pentru ca din nou, in vacantele in club, esti acolo ca sa mananci. La momentul asta inca mai trageam speranta ca vom avea chestii de descoperit prin imprejurimi.

Dominicanii saracii, ei sunt plini de bune intentii dar nu vorbesc decat limba lor (noroc ca eu o rup in spaniola putin) si sunt prosti facuti gramada. Nici cu desen nu pricepeau. De exemplu la receptie erau foarte uimiti ca ne trebuie priza europeana, si habar n-aveau daca ne pot furniza una sau de unde ne-am putea cumpara una. O placere !

Alcoolul din all inclusive e de Mickey Mouse, adica are alcool cam cat un suc de morcov intr-un spital. Greseala amara pentru hotel, pentru ca cu suficient alcool in sange sunt sigura ca toata lumea ar fi muuult mai toleranta !

Tot e bine ca beam Margarita in loc de cafea (care era de nebaut!)

Plaja…urîta. Venus in 1987 era mai cool. 
Plina de alge si de purici de nisip (am plecat plini de intepaturi) si am aflat si ca exista niste larve care iti intra sub piele si ajuns acasa afli ca ai un vierme care-si traieste viata linistit sub pielea ta (isi face vila si piscina si tot). Asa ca in fiecare seara, personalul dadea cu un insecticid puternic pe plaja, care mirosea a gaz, si te facea sa-ti tusesi plamanii (una din activitatile sportive pe care le-am facut regulat in Republica Dominicana)

Ne-am imprietenit cu niste romani stabiliti in Canada, foarte simpatici, deschisi si normali, cum nu mai intalnesti multi oameni in vacanta (sau in general)
Ne jucam tenis cu ei in fiecare zi (eu jucam mai mult de pe bancuta). 
Strutzul il cam batea pe domnul, si mi-era tare frica ca se va supara si nu vom mai fi prieteni, si ar fi fost tare trist pentru ca doar datorita lor am putut rezista atatea zile in vacanta asta!

Am si mers impreuna sa vizitam o laguna : Laguna Gri-Gri ii zicea.

Foarte frumos in laguna, dar pana acolo am luat-o pe mare inspre Jamaica intr-o barca cu un motor atasat atat de prost ca practic il tinea pescarul Juan in poala. Ne-a zis de altfel ca era barca lor cea mai performanta. La un moment dat ne-a aratat o epava pe mare, intr-o stare lamentabila, arata a corabie de pirati parasita, dar aflati ca acea ambarciune era nava lor principala de pescuit (a unui grup de pescari din Rep Dom).

O saracie lucie…am trecut prin niste locuri mlastinoase superbe insa pline de mizerie si resturi (cred ca inca nu stiu de dezvoltare durabila…). Insa era si o parte foarte emotionanta in laguna asta, pentru ca dadea cumva in spatele bordeielor unor oameni saraci, unii isi luau si masa pe plaja, copiii alergau, intrau in mare, si pe undeva erai putin invidios ca reusesc oamenii aia sa fie fericiti cu atat de putin, nu au stresul dead-lineurilor sau al sefilor scortzosi si frustrati…

Spre finalul excursiei, adica prin a treia zi, am devenit destul de nerabdatoare sa ma intorc acasa (si mai aveam 4 zile intregi !!). La televizor numai telenovele, pot sa va povestesc ce-a facut Esmeralda cu Don Fernando, chiar ca nu vazusem primele 585 de episoade !

 Ne-am jucat la septica de ne-a iesit prin pori, mini-golf, ne-am dat si cu hidrobicicletele, si dupa 7 zile care au trecut ca doua luni, s-a facut in fine ziua plecarii.

Ne-am inarmat cu muuulta rabdare pentru drum si ne-am dus catre aeroport. Toata lumea ne-a zis sa ne incuiem bine bagajele pentru ca ti se pot subtiliza droguri in valize si dominicanii nu glumesc cu asta : intri direct la mititica fara « sa vezi c-o fi c-o-mparti nu m-am drogat nene niciodata si strutztul nu-i drogat asa e starea lui naturala ». Niet, la racoare cu tine !

Bun…asa ca hai sa ne luam lacatele sa ne baricadam valizele pline cu chiloti murdari, 15 euro costa unul (lacatul, nu chilotul). Adica nesimtitii naibii, ei stiind povestea, speculeaza la maximum frica turistilor, ca desigur ca mai bine dai 15 euro decat sa o termini la racoare ! (oricat de cald ti-ar fi !)

In final ne-am impachetat bagajele in folie pt 10 euro bagajul si i-am dat dreacu cu tara lor si cu mancarea de la hotel si cu viermii de sub piele si cu condusul de nebuni !

La imbarcare eram singurii albi, si o mare de oameni negri (care mergeau in Haiti). Sincer daca am fi ramas blocati in aeroportul ala in mod film de groaza, cred ca am fi fost primii care am fi fost mancati. As fi si facut o poza dar am zis ca mi-o iau, ca zic oamenii ca-s rasista (pfff, nu mai avem voie sa ziceam alb si negru in zilele noastre, m-au zapacit cu corectitudinea politica!)

Ajunsi acasa dupa 13 ore de zbor, morti, nedormiti si putind a banane coapte/ sosete ude…soacra-mea ne-a anuntat ca are un muncitor la ea acasa si ca trebuie sa ne ducem sa-l supraveghem, nu de alta dar e roman !...asa ca ne-am certat cu ea din primele doua 3 minute ale conversatiei.

Dupa asta ne-am culcat in fine, si am visat ca eram la noi acasa, unde nu-s nici dominicani, nici droguri, nici negrii mititei, nici muncitori romani…

Va adaug o parte pe care o vroiam in alt post, dar are legatura, asa ca v-o spun acum, ca tot ati citit o gramada, mai merge-un pic : strutztul a cumparat trabuce dominicane din magazinul specializat in tabac din aeroportul din Rep Dom, asta dupa ce le-a zapacit pe vanzatoare in toate limbile cu intrebari neprecise despre trabucuri (“Dar sunt mai tari asta mai groase decat astea mai subtiri?/ Dar nu-s mai bune trabucurile cubaneze?”…”Pai nu…ca noi suntem in Rep Dom, si avem cetatenie dominicana, n-o sa-ti spun ca-s mai bune in Cuba…”)

Scopul achizitiei trabucurilor era pentru aniversarea de 20 de ani a unui prieten violonist de-al strutztului (el ca sa se mentina tinerel are foarte multi prieteni de 20 de ani) si vroia sa-I arate ce-nseamna sa fii barbat (si nu poti fi barbat daca nu fumezi trabuc, ce dreacu!).

Asa ca o saptamana mai tarziu, in sambata de dupa, strutztul a facut toata ziua cautari pe google despre cum se fumeaza trabucul, cum se tine, cum se trage, cum sa fii smecher cand il fumezi, efecte secundare, cum sa faci sa nu fii prins daca te hotarasti sa te faci dealer columbian (of, wikipedia asta!!) si tot ce se poate stii despre subiectul trabuc. A concluzionat ca trebuia sa cumpere trabuc cubanez nu dominican dar ca la momentul ala nu era cu studiul la zi…dupa care a mers la un magazin sa cumpere un dispozitiv special de taierea trabucului, l-a luat dar era nemultumit ca nu era chiar ca-n Nasul si nu puteai nici sa-ti tai un deget cu el din joaca...cel mult o unghie crescuta prea mult, ceea ce e patetic cand ai putea avea un deget intreg!...

Dupa asta a pregatit muzica speciala pentru fumatul trabucului…

Seara s-a imbracat in costum (pai ori suntem Corleone ori nu mai suntem !) si prietenii lui la fel, si au baut rom si au fumat trabuc cu muzica data la maxim. Pana la momentul in care l-am chemat in bucatarie pe sot (eu faceam o placinta cu mere si eram imbracata in trening in timpul asta) si i-am zis ca pute groaznic a tutun si-l rog respectuos sa iasa afara. Strutzul, ca un potential mafiot care se respecta, nu m-a infruntat, ci i-a anuntat pe baieti ca se fumeaza afara de-acum, si si-au continuat mafiotzeala afara (probabil au discutat despre moduri de a ma ucide pentru indrazneala mea!)

Apoi au mers intr-un club de striptease unde nu mai erau femei pentru ca toate erau in cate-un salon privat cu cate-un rus. Mai putin o domnisoara din Republica Moldova careia i-a facut strutzul un pic de conversatie de baza cu ce-a retinut el in romana din casa, gen : « Potoleste-te ! »/ "Da-mi telecomanda ca prietenia stricam!" « Sunt incantat de constiinta »/ « Tocanitza buna mamaliga mai vreau ? », etc. Mai ca ar fi vrajit-o cu aceasta ultima replica dar se grabea fata ca avea treaba cu unii care strecurau hartii de 500 de euro in chiloti si nu tichete de restaurant. 

Dupa care, invinsi (dar smecheri !) s-au intors acasa cu cozile intre picioare, ca-n bancul cu motanelul.

That's all folks!

vineri, 11 iulie 2014

Noutati mai vechi, o nunta, o tipologie, si-n general un articol sa nu-mi inchida astia blogul

  
N-am mai scris de o eternitate. Stiu, puteti arunca cu oua stricate (pentru cine are, ca la noi nu rezista ouale suficient cat sa fie vreodata stricate)


O sa public mai multe posturi ca sa ma revansez pentru tacerea indelungata. 
Va linistesc imediat, tacerea nu este cauzata de lipsa de inspiratie, ni se intampla in continuare acelasi numar de chiftelute cotidiene, daca nu si mai multe ca inainte. Dar...am fost lenesa :)


Hai sa va fac un rezumat la ce s-a intamplat de cand n-am mai scris : am fost in vacanta in Republica Dominicana, nu ne-a placut (mai exact MIE, pentru ca sunt o carcotasa fara seaman), promit sa fac un post special «  Republica Dominicana sucks ».


Strutzul sot a fost o vreme in somaj, de fapt nu chiar, a fost in inter-contract, adica intre doua contracte, ceea ce inseamna ca era platit salariu intreg desi el statea acasa in chiloti omorînd monstrii. Ideea de reusita in viata, dupa toti prietenii lui (« Bravo, i-o tragi sistemului ! »), ce poate fi mai glorios ?


In final si-a gasit un alt servici, la SNCF, firma cu foarte multe avantaje unde se munceste putin spre deloc, si unde media de varsta este de 50 de ani (la 52 se iese la pensie oricum). Strutzulicul este asadar cel mai tinerel recrut. Trebuie acum sa-si schimbe vestimentatia cu camasute in carouri cu maneci scurte, de sindicalist. Probabil exista un magazin special pentru sindicalisti, echivalentul romanesc la magazinele de mana a doua cu tzoale de la nemti.


Sunt rea, suntem foarte incantati de noul servici al sotului, speram sa avem si cateva avantaje pe tren (gen sa nu ne mai luam amenzi daca urcam in el cu doua ore mai devreme decat ora prevazuta…)


Sa va spun cum e la serviciul strutztului, pentru ca este ultima poveste care m-a facut sa rad bine.

In primul rand, nu stiu daca stiti, dar parintii sotului locuiesc la doua minute de noi. Ceea ce este foarte bine, ne ajuta foarte mult.


Ei bine, ajuns la serviciul nou, ce constata sotul meu iubit ? Ca biroul lui este fata in fata cu clinica unde exerseaza medicina taica-su, clinica la care lucreaza acum si maica-sa, sa-si ajute sotul. Astfel ca daca se apropie prea mult de fereastra, strutztul o vede pe ma-sa, fix in biroul din fata. Care mama este cu nasul lipit de geam si-i face semne disperate sa manance la pranz impreuna. Sau sa-l sune, ca imaginea fara sunet e naspa.
El saracul se face ca n-o cunoaste, ca n-aude telefonul si ca mai ales, NU vrea sa manance cu ea !! Nu-i e foame, da ?? Si nu-i va fi foame tot timpul cat va lucra la serviciul asta !!


Asta e prima parte amuzanta. A doua parte amuzanta este ca bietul meu sot a nimerit intr-un birou cu o doamna paraplegica (la firmele mari de stat e un procentaj de handicapati, si n-aveau cum sa-l rateze taman la SNCF !)

Bun, din cate-mi spune sotul, se pare ca, ironic si dramatic, aceasta doamna cu bratele incrucisate pe veci si cu capul fixat intr-o parte, este si duduia cea mai atragatoare de la el de la servici.


Insa, cum destinul e glumet, zilele trecute l-a tras curentul pe strutz si a facut un torticolis. Si avea capul intr-o parte de durere. Dilema era acum, cum va merge el la servici cu capul intr-o parte invocand torticoliul, cand doamna paraplegica e fix in fata lui toata ziulica ? Cu capul intr-o parte! Va crede desigur ca-si bate joc de ea, si strutztul isi va pierde serviciul atat de greu gasit ! Mai-mai ca era sa ramana acasa, de frica de consecinte !! In final s-a fortat sa-si tina capul drept sa n-o jigneasca pe doamna…(eu zic ca trebuia sa-l tina aplecat in partea opusa capului doamnei, sa para ca un fel de joc)


Altfel am fost la doua nunti, dintre care una in Bretagna, la 5 ore de Paris, numai ca fiind greva SNCF (ai naibii angajati, nu le mai ajunge !!) la intoarcere am facut 8 ore in loc de 5, si eram 5 oameni in masinuta noastra destul de mica...la final aveam fundurile in forma de scaunele de la Peugeot!


N-avem nici o poza de la aceasta nunta, pentru ca sotul isi uitase telefonul acasa (ceea ce e normal de fapt, cum isi luase si cartea bancara SI cheile Si permisul, era normal sa-si uite telefonul, nu se poate sa le aiba pe toate la el in acelasi moment din viata lui, de 4 ani de cand il stiu eu nu i s-a intamplat niciodata). Iar eu imi uitasem incarcatorul (m-am strutzulit si eu de tot !!), asa ca din ziua nuntii nu s-a mai putut da de noi...deh, daca nu suntem populari si de-aia nu da lumea de noi, macar sa fim complet cretini sa creada lumea ca suntem ocupati… in schimb, Juju isi luase incarcatorul de la Iphone iar eu am Samsung!! Deci aveam si un telefon si un incarcator dar care nu mergeau impreuna! Suntem cretini cu acte in regula, stiu.


Am si dansat putin la nunta, aparent am fost « cicalitoare-cum-numai-tu-stii-secretul », pentru ca sotului, ii place la petreceri sa amestece alcoolurile, sa faca un mix la el in stomac de tot ce au aia in stock la bar…apoi a doua zi imi declara candid « ca-l doare parul ». Asa ca de data asta am sugerat foarte dragut ca vodka pe timp de vara nu e prea buna pentru organism- mai ales al meu, anume nasul!! Anume mirosul de ficati arsi din camera, noaptea. Aceasta replica a dat nastere la al treilea razboi mondial desigur, ce nevasta rea sunt al carui scop in viata este sa-l impiedice pe el sa se distreze, si daca vrea sa-i fie rau, ce, e corpul lui, daaaa ?? (imaginati-va un strutz ratoindu-se la mine)


Asa ca l-am lasat linistit si am facut o alta activitate foarte placuta (prima fiind cicaleala, dupa cum o exemplifica povestea de mai sus), este vorba despre cascatul gurii. Asta m-a adus in fata unor constatari destul de amuzante despre diferitele moduri ale barbatilor de a se ofili la petreceri (de a se « des-prospeti » mai exact, desi e un cuvant inventat)

Am notat cateva tipologii :


- avem desigur modelul clasic, domnul care-si da jos cravata si deschide doi nasturi, ramanand destul de stilat


- modelul domnului care-si scoate camasa din pantaloni (sau din chiloti, nu se stie exact, la cat e de sifonata camasa pe margini ). Acest exemplar e in mod rebel : isi arunca cravata departe (nenorocita asta care l-a strans de gat ca o anaconda toata seara !!). La finalul serii nevasta-sa va fi insarcinta cu cautatul cravatei pentru ca el nu vrea s-o mai revada niciodata (pe cravata, nu pe nevasta…in fine, depinde de numarul paharelor consumate)

- In functie de gradul de alcool din sange, avem modelul BOSS-ului : cel care-si infasoara cravata in jurul capului, in mod Rocky-sparg-tot, si i se pare ca e foarte interesant si tocmai a lansat o moda. Acest model vine la pachet cu un pahar in mana pentru tot resul serii si va canta tare si fals toata varietatea muzicala si mai ales genul muzical manea (adaptez pt Romanica, in Franta e Patrick Sébastien referinta prostului gust)

- mai e desigur modelul celui care si-a varsat vin pe el si pe vecinii de masa (de altfel ghinionisti inca de la-nceputul nuntii, pentru ca au nimerit si masa de langa orchestra, deci acum nu sunt doar surzi ci au si harta Australiei desenata cu rosu pe camasa candva scrobita…)

- si sa nu uitam modelul celor pe a caror camasa putem citi meniul (destui la numar si acestia). 
Ar fi interesant de facut un concurs la sfarsitul unui nunti, un premiu simbolic pentru cine s-a facut de cacat cel mai tare. Gen « chifteluta de aur » sau ceva. Macar stii ca loserismul total e rasplatit, ca esti bun la ceva (la a fi nu doar un loser in multime, ci LOSERUL prin excelenta !!).


La doamne e mai greu de creat o astfel de tipologie, acestea isi pierd si ele prospetimea pe parcursul serii, dar in general e legat de cat de mult se distreaza si nu de alcool : isi arunca incaltarile cat colo, si e destul de sexy pentru ca scopul e sa rupa mai abitir pista de dans (probabil un fel de defulare pentru a uita ca sunt maritate cu reusitul cu cravata legata de cap...)


Exista desigur si cateva doamne cu o temperatura corporala mai crescuta (« fierbintiile »), celibatare innascute, care vor dansa languros toata seara in speranta de a fi remarcate si de a-si gasi in fine pe cineva. Insa vor fi remarcate mai ales de domnii casatoriti (care zici ca-s insarcinati cu remarcatul de astfel de doamne, au o misiune de dus la bun sfarsit -remarcatul de fierbintii- si de aceea se afla acolo !). Celibatarii de obicei nu vad nimic pentru ca sunt prea ocupati sa explice vecinilor de tabla cat sunt ei de importanti in viata de zi cu zi si cum "n-au timp pur si simplu" sa se angajeze intr-o relatie (mda, neaparat!)


In general barbatii cei mai atragatori la aceste nunti sunt in ordine barmanul (recrutat tocmai pe astfel de criterii), ospatarul care nu trece niciodata pe la masa ta, si DJ-ul (care e cu atat mai sexy cu cat va pune muzica mai oribila si de nedansat)


Gata, i-am calificat pe toti, si v-am facut si rezumatul la una din nunti.



Va imbratisez cu drag si scriu curand ca nu s-a terminat cu aventurile !!